LONG LASTING

sau nu prea... am zis ca l am apucat pe Dumenzeu de un picior cand am inceput the clean-eating/low-carb/ gluten-free diet of my life.
de ce? m-am simtit automat mai bine (in mai putin de trei zile eram alt om) cu o incredere de nestavilit... apoi la nici doua saptamani au inceput sa apara brese in zidul "inchipuit" mai bine zis, pe care mi-l creasem.
de la o inghititura la 3 felii de pizza, apoi 4 clatite cu cascaval si trei felii babane de prajitura cu muult unt si zahar n-a fost decat un pas. ok, cel putin toate de mai sus au fost lucrate de mine... macar am  ramas oleaca pe taramul clean-eating daca pe celelalte le-am ametit de le-am scos din joc.
odata cu the diet of my life am mai descoperit ceva ce m-a dat peste cap... tot la capitolul lucruri pozitive. e vb de workout-ul lui BOB - Yoga for the Worrier. cat de bine m am simtit in concordanta cu the very diet.
i must do my very best and keep my head up!


so, starting tomorrow: 7/11/2013 I'm back in business baby!

evolutie cei doi I

I cel mic e vobaret nevoie mare. Bineinteles inca vorbeste propria lui limba dar e atat de frumos sa-l auzi bodoganind cat il tine gura prin coltisoarele casei.
I cel mare vorbeste din ce in ce mai bine si parca incepe sa inteleaga cum sta treaba cu Iosif. Intelege ca trebuie sa avem grija de el pentru ca e prea mic sa se descurce singur.
Am citit despre educatia Montessori si intentionam sa-i inscriem la o astfel de gradinita cand o fi timpul. Din pacate e destul de costisitoare financiar si nu stim cum o sa ne descurcam (asta mai ales pe fundalul problemelor recente pe care le avem).
Care e cea mai buna decizie? ce putem face mai bine pentru ei?!
Nu stiu daca am deliberat... ramane sa vedem cum evolueaza situatia.

2ani si 8luni/ 11 luni

Astia sunt baietii nostri care cresc cat vezi cu ochii. Lucrurile incep sa se aseze (oare), suntem o familie unita, marisoara si frumoasa.
Suntem Petrestii :)

Uca si Ucu

/au fost la noi pentru 2 saptamani. au plecat azi dimineata la 7. imi era sincer dor de povestile si de umorul lor. ce nu mi-a placut a fost comportamentul lui I cel mare. mi s-a demonstrat ca atunci cand avem musafiri mai mult timp devine rasfatat si nu te mai poti intelege cu el.
ce frumos ne-am plimbat cu Ucu!
ii mai asteptam pe Uci. cu ajutorul lor am reusit sa-l recuperam pe Iosif (la cap kg).

2013 pentru noi

Imi vine sa rad cu lacrimi de plans uitandu-ma la ultima postare din 2012. Eram optimista, mai bine zis sigura, ca vom avea un final de an linistit atat cat se poate. Nu a fost sa fie asa pentru ca am tinut-o in aproape trei saptamani de boala.
 Incepand cu 21 decembrie si sfarsind cu 6 ianuarie am trecut prin cea mai grea criza din viata noastra de parinti cu doi baieti. Debutul i-a apartinut lui I cel mic care a tras o saptamana de scaune foarte dese. Cand totul parea sa se rezolve a inceput I cel mare cu o viroza respiratorie insotita de febra mare, varsaturi cauzate de accese de tuse puternica si mucus umblator plus scaune uracioase (cum alfel cand singura lui hrana erau antitermicele???). Imi aduc aminte si acum cum plangea neputincios.
Am sperat ca I cel mic nu va fi afectat de viroza si bineinteles am gresit. Naivitate. Am ajuns la Spital pentru ca febra era mare iar varsaturile si diareea impiedicau antitermicele sa-si faca efectul. De fapt era faza de inceput a problemelor. Dupa ce am stat 2 nopti in spital ne-am externat (si cat de greu e cu un copil mic in spital) iar peste o zi am scos si branula. In dimineata urmatoare m-am trezit cu el varsand fara nici un motiv aparent. Dupa cateva episoade de genul asta am decis sa mergem la spital pentru reevaluarea starii lui de sanatate. Medicul ne-a asigurat ca nu e nimic grav, e doar continuarea virozei cu mucozitati umblatoare care provoaca astfel de probleme (se referea la voma si precizez ca nu mi-a placut de el- Cristian Minulescu).
Am aflat peste cateva zile bune in care l-am tratat acasa ca avea Rotavirus dragul de el. Cat a plans Kimi dar cat a plans Iosif! ce dureri de burta, ce scremete.

Concluzii:1. e adevarat ca Mama are un instinct puternic. am simtit de la inceput ca e ceva digestiv. 2. fara alaptat nu stiu unde ajungea Iosif care si asa a pierdut aproape 700g. cu siguranta la spital pe perfuzii.

Tot ce s-a intamplat ne-a demonstrat inca o data ca fara sanatate nu ai nimic!