sa mergem in parc. Motivul puternic pentru care am ales zona asta a fost Herastraul. NU stam atat de aproape cat ne-am dori dar e ok. E ok sa faci 10 minute cu masina pana in Herastrau. E ok sa faci si 30 min pe jos pana in Herastrau, asta pentru cand or fi copiii mai mari.
Reusim sa mergem cam de doua ori in timpul saptamanii, deci din 5 zile lucratoare in medie 2 suntem in parc. Asta se intampla numai seara pentru ca ziua nu am cum sa ies cu ei amandoi. Ambii I sunt la varsta critica: Iosif nu are rabdare sa stea 20 minute fara brate; Ioachim nu are rabdare sa mai stea langa mine, vrea sa exploreze orice pe oricine si asta e prea periulos atat pentru el cat si pentru ceilalti. Visez la un parc fara biciclete fara segway, fara rishce motorizate. Sa pot sa-mi las copilul slobod pe aleile din parc. Pana atunci...
Fiecare zi depinde de Andrei, cat de repede reuseste sa se elibereza astfel incat sa pornim in expeditie. Saracul de el face tot posibilul sa vina repede acasa. Ne bucuram toti trei cand auzim cheia in usa. Kimi o ia razna total. Se dezlantuie. :) Andrei e foarte fericit in rolul de tata, cred ca e cea mai frumoasa experienta pe care ii este dat sa o traiasca. Si asa este normal. Asa ar fi normal pentru noi toti.
sa ne jucam toti patru. Pe moment e mai mult un jucat in trei si unul sta si observa dar facem progrese. Iosif are deja 5luni 1/2 si se vede pe saptamana ce trece ca in curand o sa avem de alergat dupa doi. De abia astept.
Sanatosi sa fim atat imi doresc. Si nu in ultimul rand vreau sa reusesc sa fac mai multe: in primul rand sa fiu mai buna cu ai mei, dragostea de multe ori poate imbraca forme pe care nu le doresti.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire